Cautare
HOME DESPRE NOI STIRI CUM CUMPAR? DESPRE LIVRARE CONTACT
INDEX AUTORI DOMENII Vezi cosul

DESPRE NOI


LIMES – MARGINEA DEZMĂRGINITĂ !

Creatã în noiembrie 1998, Editura LIMES îl are ca fondator pe scriitorul MIRCEA PETEAN. Dacã în 1999 apăreau la LIMES 19 titluri, în 2002 au apărut 50, iar în 2003 și 2004 circa 100, în 2005 am depășit suta, iar de atunci încoace ne-am fixat la circa 120 de titluri pe an.

De ce a fost nevoie de o nouă editură, ținând cont că, la Cluj, ca și în toată țara, sunt foarte multe alte edituri? Iată o întrebare care mi-a fost pusă nu o singură dată în ultimii patru ani, de când ființeazã LIMES-ul. “Asta nu face decât să mă îndârjească” a fost răspunsul meu invariabil.

De ce LIMES? a sunat invariabil cealaltă întrebare.Limesul, la romani, era o margine de imperiu neapărată natural unde ei au înălțat valuri de pământ, sisteme de castre etc. Căci, ce este cultura dacă nu un limes în calea barbariei? Denumirea ne-a fost sugerată de către Mircea Zaciu, marele nostru prieten, care este, astfel, nașul de botez al editurii noastre.

Ajunși în acest punct aș schița o micã theoria. Am practicat întotdeauna un fel de religie a întâlnirii. Etica peteneascã are în centrul ei acest concept al întâlnirii: cuvine-se sã încerci sã lași în urma ta o urmã luminoasã; cuvine-se sã faci în așa fel încât semenii sã fie bucuroși cã te-au întâlnit. Poetul în schimb, crede cã poezia altãceva nu-i decât întâlnire ridicatã la putere și, implicit lectura, atunci, poate fi definitã ca extragere a întâlnirii de sub ultimul radical. Editorul a transformat încet, încet aceastã religie și aceastã algebrã a întâlnirii într-o practicã. Iatã-mã, așadar, întâlnindu-mã aproape zilnic – de regulã la Café River, acolo mi-am mutat “biroul” – cu prietenii, autorii și colaboratorii mei.

Nu se mai citește în ziua de azi. Omul preferã imaginea în locul cuvântului. E o bulimie de imagini gata fabricate ce nu s-a pomenit. Foamea de literã plumbuitã nu mai e de actualitate; ne arde mãruntaiele o crâncenã foame de imagini. E mult mai comod și mai plãcut, pare-se, chiar excitant, sã te hrãnești cu posmagi gata muiați.

În ce mã privește, am rãmas fidel cuvântului. Nimeni nu mã poate împiedica sã visez ore în șir cu tâmpla lipitã de o sintagmã insolitã, de un enunț inspirat, de un pasaj colosal. Nimic nu e mai, cum sã zic, mai provocator, mai profund, mai miezos ca reveria literarã. Nimeni și nimic nu poate înlocui abisul înãlțãtor al plonjeului în imaginar. Spune-mi tu, bunule lector, oricât de ipocrit ai fi, ce altã experiențã spiritualã se poate compara cu beția lucidã a lecturii? Cãci n-am de gând sã-l pun sã-mi vorbeascã despre cuvântul care te-aruncã în brațele rãcoroase ale unui toropitor vertij pe bietul devorator de imagini. Nu. Nici n-ar putea cãci neputința lui de a se exprima verbal este descumpãnitoare. Nici nu-i de mirare câtã vreme interjecția îi este suficientã pentru a-și manifesta plãcerea subliminalã.

E-adevãrat, nu se mai citește în lumea de azi. și totuși, am întâlnit și lectori fericiți: o fetițã de 10 ani citește Harry Poter pentru a doua oarã; un bãiat ieșit din pubertate nu se mai saturã de Talkien; un tânãr umblã pe plajã cu Alchimistul în mânã; o tânãrã mã întreabã de unde ar putea cumpãra cãrți de cutare sau cutare autor contemporan; în trenul care mã ducea în munți cineva uitase Parfumul lui Süskind.

Cãci, vorba lui Daniel Pennac: “Totuși, plãcerea lecturii nu s-a pierdut. Abia dacã se poate spune cã s-a rãtãcit și cã e ușor de gãsit.”

Am realizat coeditãri cu instituții de profil din Germania, Elveția, Belgia și Italia. Suntem în relație de parteneriat cu institute și asociații culturale din diverse țãri, interesate sã sprijine financiar traducerea și editarea unor lucrãri de beletristicã și științifice de mare valoare.

Ne-am dorit sã fim o prezențã discretã dar de relief pe piața de carte româneascã și credem cã suntem. Nu vrem sã facem industrie de carte, suntem mai degrabã o întreprindere artizanalã. Cel puțin deocamdatã.

Așadar, înapoi, la cuvânt!